un mos craciun cu ochelari

Mosul asta e cumva intr-o fenta de expresie. Are asa o fata de foarte smardoi cu relaxare, nepasare si personalitate. De obicei, mos craciunii astia care sunt facuti sa stea sub brad au tot felul de figuri si fente personale. Unii au o fata care rade, altii sunt imbujorati penibil, alti fac foarte mare harmalaie cu clopotele si cantecele idioate si tropaie ca homosexualii si vrei sa-i arunci pe geam, altii hohoie, alti clipesc si se sting si se aprind ca niste cacati. Asta nu.

foarte stabil in cardeala lui

Asta e foarte pe chill. Nu e nici intelept, nu e nici bucuros, nici nu se agita, nu are si nu ii trebuie baterii, deci il doare-n pula, n-are clopotei, nu are sac, nu are de nici unele. E doar el, grav si tendentios. Mainile cred ca le are cumva bagat pe sub manta ca nu se vad, vine smechereste la copii cu mainile in buzunar, fara saci cu care nu poate sa intre pe usa. Doar picioarele i se vad, doua lopeti negre, dar discrete.

Ce nu cred ca se intelege din imagini e faptul ca mosu’ asta are un fel de pulbere sclipicioasa pe el. E si normal, e totusi un mos care vine din 80′s. Ii vine foarte bine cu ea si vad ca s-a pastrat bine. De fapt, asta e o chestie care mi se pare uimitoare, cat de bine s-a pastrat acest mos, desi a avut de tras ca lumea de tot. Il am de prin `86 sau ’87 si e adus direct din China, pe aceeasi felie de combinatie prin care mi-a ajuns si revista aia turistica cu caii morti. Exact acum in timp ce scriu, mi-am adus aminte de momentul exact in care l-am primit. Era cu cateva zile inainte de Craciun si in ziua aia eram cumva suparat ca vazusem la nu stiu cine un acaret tare, nu mai stiu exact ce, insa era tot ceva legat de Craciun. Si chiar atunci a aparut omul pe felie, mosu’ din imagine. Cand l-am vazut pe el asa relaxat si cu privirea aia de downer care te invita la armonie cosmica, m-am si pisat pe ce acaret vazusem inainte si dupa ce l-am intors de doua ori pe toate partile pe mosul in instanta, am si uitat de acaretu’ lu’ ala.

indiferent de unghi, ramane distinct in trufia lui

Oricum mosu’ asta ii scuipa in ochi, daca nu ii e prea lene sa deschida gura. A fost primul cadou de Craciun din anul respectiv. Si normal ca asta a fost un cadou extra Mos Craciun, pentru ca trebuia folosit inainte sa fac bradul si deci inainte sa vina Mosu’, deci evident ca nu se putea ca pe el sa il aduca tot Mosu’. Si oricum, el E Mosu’, n-are cine pula lui sa-l mai aduca ca e deja prezent.

L-am bagat in uz la panica, an de an, brad sub brad dupa brad, cum ar veni, mosu’ asta statea profund relaxat rezemat de piciorul bradului care si ala a fost schimbat de nu mai stiu cate ori. Cred ca asta e si ideea de fapt, are fata asta fiindca se gandeste ca se sa faca sub un brad ? Sta si el asa la misto si dormiteaza. S-a pastrat incredibil de bine, are cateva locuri in care s-a ingalbenit, insa alea sunt complet nesemnificative. Anul asta nu a mai fost bagat sub brad si am zis ca e mai bine asa, ca oricum l-am bagat intr-o profunda stare de conservare fiindca nu poti sa-l speli ca s-ar duce toate scliposeniile alea. Ani de zile, de prin 2001, mai exact, a fost dusmanul de moarte al lui Tighi, ninja vehement obsedat sa-l darame in batjocura si sa-i dea labe in cap si alte bucati cu schema. Imperturbabil mosu’ si la Tighi. Niciodata nu a clipit macar la nici una dintre fentele lui. Ninja idiot.

Ce e tare la mosu’ meu preferat e ca ii iese asa limba din gura. Nu inteleg cum si de ce. O fi din cauza caldurii ? Sau poate pur si simplu e atat de in zeflemea fata de orice incat abia se abtine sa nu dea flegme.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>