Cele zece neveste ale lui Oedip

Așadar  cea mai noua chestie semnată Denis Dinulescu se numește fix ca în titlu, “Cele zece neveste ale lui Oedip”. Desigur, este vorba despre același Denis Dinulescu care a scris foarte mult și foarte bine, de unde și droaia de premii recepționată, gold, platinum și silver, Denis are centuri ale scrisului contemporan pe ambii umeri: dramaturgie, scenarii, jurnalism.

cover "Cele zece neveste ale lui Oedip"

A bifat cele mai multe dintre lucrurile care au contat în presa romanească din anii ’90: “Cațavencu”, “Academia Cațavencu”, “România Liberă”, “Infractoarea” (din care sper să mai găseasca măcar un număr, două, ca să mă exprim în ton, și să-mi împrumute și mie în vederea scanării și postării) și a fost redactor șef la emisiunile “Ora 7 Bună Dimineața” și “Chestiunea Zilei” de la PRO TV, emisiuni cu care mă trezeam și adormeam în timpul liceului, deci aș spune că le semi-urăsc, dar totuși parcă nu.

Cu “Cele zece neveste ale lui Oedip”, Denis Dinulescu face e un exercițiu de stil în cheie degajată și degajantă, o istorie a românilor pertinentă și impertinentă povestită prin și de personaje ca Motanul Cutare, A, Zaraza, Decebal, Burebista, Comandantul Armatei Japoneze și evident marele Oedip. Volumul de proză scurtă este scris foarte pe fast forward, iar marele plus este că se și citește pe același fast forward. Mișcarea dinamică la ambele capete se întâmplă pentru că autorul își asumă din primul paragraf tot ceea ce urmează și exact această asumare este “IT thing”-ul care face ca volumul să funcționeze pe orice palier și al oricui. Prin urmare, Denis Dinulescu se desfășoară absolut cum vrea el, corect și incorect, în acord și în dezacord, serios și neserios despre lumea de acum și dintotdeauna din spațiul “de pe malurile Dunării și din Carpati”. În istoria de 2000 și ceva de ani de cand cu moși, cu strămoși, cu migratori și migrene, poporul român trăiește în spațiul dintre castelele de nisip și castelul domnului Dracula, acesta nu s-a schimbat deloc. Este părerea autorului și cine nu îl crede, nu îi rămâne decât să termine de citit “Cele zece neveste ale lui Oedip”.

Lumea imaginată de Denis Dinulescu este blocată în aceleași caracterisitici și particularități de la Burebista la Zaraza, iar întreaga istorie a românilor pare, de multe ori, o banală și perfidă înșiruire numerică a anilor care au trecut și care trec.  Românii dintotdeauna nu s-au abătut de la următoarele linii și aici dau de la autor cuvântare: “șpaga, mita, nepotismul, curvăsăria, ambiguitatea, minciuna la cel mai înalt nivel, hoţia, dragostea, bucuria, prostia, insinuarea, mediocritatea şcolii, a sportului şi a politicii”. În lumea în care apucăturile nu se schimbă ci doar excelează în noi forme și reforme, volumul „Cele zece neveste ale lui Oedip” vine reconfortant, proaspăt, alert, plăcut, conștient de sine și de faptul că plictisul nu a fost niciodată una dintre caracteristicile de bază ale poporului român. Ah, v-am spus deja că „Cele zece neveste ale lui Oedip” se cumpără prin telefon ? La 021 314 8568.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>