Ci-co oricand

Treaba cu Cico sau Ci-Co, ca sa respectam intocmai brandul e ca se intampla lucruri halucinante, despre care nu aveam nici cea mai vaga idee. Spre exemplu, lumea nu stie ce este exact acest cico si de unde vine denumirea si se intreaba pe net “ce e cico ?”. Cam cat de cretini au ajuns oamenii nowadays, sa nu stii, sa nu iti dea prin cap s-o intrebi pe ma-ta, daca esti prea mica sau cine stie, sa fi uitat de Ci-Co.

pula mea, Ci-Co

Chestia destul de curioasa si imbecila, dupa parerea mea (bine, nu e ca si cum ar conta si alta, aici) e ca cico a ajuns in dex, adica exact asa cum l-am scris acum, “cico”. Zice asa: “CÍCO s. n. 1. Băutură răcoritoare. 2. (Eliptic.) Sticlă, pahar etc. cu cico (1). – Ci[trice] + co[la]” si ”CICO s. n. băutură răcoritoare cu gust de citrice. (< ci/tric/ + -co/la/)”. In general sunt complet imun si n-am absolut nici un fel de parere despre modificarile si completarile pe care le-a suferit limba romana, insa faptul ca „cico” a intrat in dex este una dintre victoriile cocalarismului asupra limba noastra-i o comoara sau cum era laba aia de poezie de o invatam prin nu stiu ce clasa, baga-mi-as pula-`n ea de poezie cretina. Asadar la un moment dat prin anii `90, cocalarimea autohtona a reintrodus gen la caterinca, ai inteles, cico in limbajul vorbit. Asa se invitau cocalarii intre ei la speluncile de amarati pe unde o ardeau ei zi ziceau „hai la un cico!”. Baga-mi-as pula-`n ma-ta cu gluma ta, daca am ras vreodata la ea ! Nu stiu de ce, pur si simplu mi s-a parut intotdeauna o formulare cretina de sarantoc mistocar, penal-ostentativa si cu o referinta gratuita care nu are nici un sens, decat ca era pe vremea lu’ Ceausescu o bautura care se numea Ci-Co. Si desigur ca idiotenia s-a propagat si cum e pulimea romana disperata sa se ia unii dupa altii, toata lumea a inceput sa se invite la cico pana a ajuns cuvantul in dictionar in `98. Acum chestia e cu atat mai stupida e ca deja oamenii nu mai stiu ce inseamna, de fapt, cico, zic asa pur si simplu.

bogatie, smecherie

Partea cu Ci-Co e ca nici macar nu era o bautura atat de proasta, spre deosebire de Brifcor care era ceva absolut ingrozitor. Evident ca si Ci-Co si si Brifcor erau inventii locale, facute de chimisti teribili care aruncau pe piata racoritoarea facuta din cacat, dar ce mai conta atata timp cat existau si la noi racoritoare. Cu toate astea, exista o diferenta intre Ci-Co si Brifcor, desi ambele aveau aroma de citrice. Reteta Ci-Co a fost stabilita undeva pe la inceputul anilor `60, cand lucrurile nu erau, inca, atat de catastrofale pentru Romania si comunismul trebuia sa arate ce tare e el, in timp ce mizeria de Brifcor a fost sintetizat din niste buruieni (umbla mitul) fix in mijlocul saraciei din anii `80. Sticla de Ci-Co asa cum se prezinta ea in macheta asta din Almanahul Flacara din 1972 era oarecum similara cu cea de Pepsi-Cola si avea celebrul ursulet calare pe sticla, ca brand si element de super-coolness la fenta cico. In paralel, sticlele de Brifcor erau mai pitice si mai butucanoase si aveau un model de trista amintire, asa ca niste dungi in spirala de tot cacatu’.

O sticla de Ci-Co era 2 lei si una de Pepsi-Cola putin mai scumpa, iar Brifcor, habar n-am, cred ca ceva sub 2 lei, insa nu sunt sigur. Deja spre sfarsitul anilor `80 cand treaba cu Ceausescu se imputise masiv de tot si pula lumina in case si frig de iti cadeau coaiele, nu prea mai gaseai nici Pepsi-Cola si nici macar Ci-Co, toata lumea o dadea trist cu Brifcor. Bine, Pepsi-Cola a fost dintotdeauna cea mai fenta si mai scumpa bautura racoritoare din comunism si evident ca si cea mai rara. Cand era ziua vreunui prieten sau coleg, parintii se bagau la super-combinatii cu zile sau chiar saptamani inainte ca sa faca rost de racoritoare pentru toti invitatii, chiar si daca era vorba de cacatu’ de Brifcor. Imi pare rau ca in macheta asta tot din Almanahul Flacara, insa din 1968, de data asta, nu apare si sticla de Pepsi-Cola. Care sticla, cel mai probabil era diferita de sticla de Pepsi-Cola din anii `80, nu bag mana in foc, insa capacul sticlei de Pepsi-Cola din 1968 nu e acelasi cu capacul aceleiasi bauturi din anii `80. Si gata ca am scris prea mult. Ah si mai era o chestie tare. Se facea o manevra cu sticlele de Ci-Co, Pepsi-Cola sau Brifcor. Cand luai multe gen pentru ziua copilului, trebuia ca in ziua dupa petrecere sa le duci inapoi. Probabil se oprea garantie sau ceva, oricum, ideea e ca pe vremea lui Ceausescu lumea alerga besmetica pe strazi nu doar cu sticle de Ci-Co pline, ci si cu sticle de Ci-Co goale, de unde si vorba: „Sticleeeee, iiiiii-aaaaaa-aaaaa!”

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>