La revancha del tocilario

Intra in scena DiMi cu povesti despre antrenament stradal. Eu ma duc sa-l perii pe Zip, revin mai incolo. Va bag si un mic fursec de la fratele DiMi, de ascultat in timpe ce lecturati. Pe masura ce, gen

MacDo Full Menu:

La revancha del tocilario

Ca asa se pronunta fast food in franceza, sa stiti si voi, ca Pif pun pariu c-ati auzit ce inseamna. Sau macar vi s-a aratat. Ma rog, va pot arata yo daca sunteti manechinE si aveti bursa de studii. Doamne si domnisoare, only.

Dar sa revenim in Piata Roamana, anul trecut, intr-o zi de 13, din miezul primaverii. Deja cald, lumea o ardea la maneca scurta pe genul dezinvolt, exact ca in noiembrie, acuma. Cert este ca am fost la o petrecere monstra, Raspiua se numea, unde tematica a fost epoca ceausista si unde de la Eugenii, timbre, Nu te supara, frate si rahitism, am experimentat toate trairile de la bloc, inclusiv o mica revolutie la final, cand strada s-a blocat de lume ca la Costinesti, s-a stins lumina si au venit toate organele de alearga noaptea prin oras cu sirena pe auto-turism.

Prevazator cum sunt din fire, am plecat devreme, cu matele ghioraind ca la ceas de noapte in mijlocul Bucurestiului, cu gandul la o shaorma cum numai in Dristor, in 2000, se mai facea. Pana la urma, dezertez principiile unui mod de viata sanatos si ma corup la MacDo (eee, cine stie un cuvant nou intr-o limba straina?), la sugestia prietenilor mei, Mihai si George, arhitect si art director in agentie de publictate. Deci, suficient de hipsteri pentru voi. Eternul text: “N-am mai mancat de un an la astia, mi-e dor”. Sa nu abdicati niciodata de la principiile voastre, va spun ca la copiii mei. Eu am facut-o. Si in acea seara.

Coada de vreo 4 persoane in fata mea, iau comanda la tovarasii mei si ma asez la rand. Raman 3 in fata mea. Un gras care canta cu voce tare “We are dancerrrrssss!” incontinuu e chiar in fata mea, un ochelarist tipul de agentie in fata lui. Nu stiu cum se face ca grasul era iritat de cateva secunde bune de ochelarist, asa ca trece in fata lui la coada. Ghiseu mic, angajati oligofreni. Si mai si zice: ‘Sa moara … (nu mai tin minte cine) daca ochelaristul asta comanda in fata mea dupa ce am stat asa de mult la coada! Ce, ochelaristule, vrei sa mananci inaintea mea?”. De pe margine, grasul cu tricou semi de fotbal peste blugi de en-gros si adidasi ieftini, de outlet este sustinut de doi tovarasi, mai studenti de provincie. Se vedea ca malacul, vreun metru optzeci si burta intr-o suta de kile, era in faza euforica. ‘Stai sa vezi dupa ce mananci aici”, ma gandesc deja stresat ca scandalul era inevitabil. Imi arunca o privire provocatoare, evit. “Evita, ca si maestrul Zen a facut la fel”. In mintea mea insa sunt alert si ma rog sa nu se dea la mine deoarece e chiar enervant si sa vezi c-o sa ne zmardoim si numai de asta n-am chef acum. Dar el are ce are cu ochelaristul. Scanarea lui s-a lovit de scutul meu de indiferenta de mijloc de transport in comun, atunci cand mergi ca Jesus ca pe apa si pleci din mijlocul unei scene romanesti clasice. Ala tot urla in continuare “We are dancers”, in urechea tocilarului. La coada se aseaza cel putin 6 tigani vero, de la 15 la 65 de ani. In peisaj mai sunt un mos de la paza locantei, care de-abia merge si alti clienti la mese, inclusive vreo 2-3 tovarasi de-ai tocilarului. Acesta din urma, exasperat, ii zice lu ala: ‘Frate, taci dracului din gura, c-ai tipat toata seara si nu mai support!”. Grasul, smecher, vazand ca e rost si de spectatori, scoate burta la inaintare si face suprema aroganta: “Daca nu, ce, ma, ce-o sa-mi faci? Da-te-n pula mea, bai, tocilarule!”. Intre timp, omul nostru plecase, iar tiganii s-au sesizat si au inceput sa tipe: ‘Baaaaaiii, pai e frumos sa vorbesti asa?!”. Betivul rotofei duce aratatorul mainii la gura, gen ca isi cere scuze. Intre timp, cei doi sunt despartiti de tovarasii lor in mod strategic si tocilarul pleaca de la ghiseu, iar eu prin tehnica amintita mai sus sunt deja la masa, dar, futu-i, mai trebuie sa mai iau un sedvis care nu era gata. La fel de insidios si insesizabil mosul de la paza ajunge in spatele dansatorului cu chef de scandal. Care il mai injura o data pe ochelarist. Care isi pune ochelarii cu mana stanga la a doua masa din peisaj, se intoarce, ia viteza in 2 pasi si sare si il loveste cu capul in gura pe prost. Care cade, dar, culmea, se si ridica plin de sange in timp ce toti oamenii se inghesuie in jurul lor cu toate mainile sus, si mai sesisez niste bucati luate de chefliu. Pe tot parcursul actiunii, mosul de la paza nu se mai vede, dar se aude: il curenteaza efficient, pe la spate, pe recalcitrant. Cei doi sunt despartiti, iar tocilarul iar pleaca, dar iar se intoarce, de data aceasta se urca pe masa pe care si-a lasat ochelarii si sare peste toata lumea cu pumnul direct in fata scandalagiului. Ati auzit vreodata 100 de kile de prostie izbindu-se de ciment in sange? Este unul dintre cele mai sinistre zgomote pe care puteti sa le auziti vreodata.

Tovarasii lui tipa ca femeiele dar sunt tinuti de tigani si de altii. In spatele meu erau la coada doi francezi. Raman cateva momente uluti, apoi tot ce pot sa zica este: “C’est n’est pas posible”. Ce vorbesti, cumetre? Tocilarul e scos din scena rapid de tovarasii de la centrul de informatica iar eu ma duc sa-mi iau sendvisul. Calc chiar langa cocalar, care este intr-o balta de sange si are convulsii ca o gaina fara cap in faza terminala, de dupa zece minute de topait fara cap. Peste cap are ochii si nefericitul de pe jos. Se suna la salvare, la politie si toata lumea se tireaza in cateva secunde, tiganii facandu-si cruci incontinuu, si nu pareau deloc oameni fara experienta, parerea mea. Mihai si George ma sfatuiesc sa arunc sendvisul, sa nu vina unii sa ma bata c-am fost acolo, tovarasi de-ai lui nenorocitul terminat pe viata, dar nu-mi fac probleme, in scena raman doar victimele si francezii. De data asta nu e pleonasm.

Nu doresc raul nimanui, dar omul si-a cerut-o. Poate a primit prea mult, arata foarte rau pe jos acolo, speranta mea este sa isi fi revenit, dar judecand dupa circumstante, diagnosticul cred c-a fost foarte rezervat la Urgenta, la Floreasca. Dar, asa e cand esti dansator cu burta si ii sfidezi pe ceilalti cu zmardoilei inutile, la bautura. Ti-o furi de la tocilarii pe care i-ai terorizat toata viata. Mai bine mergi pe burta, ca apa e mica, si nu se stie de unde sare tocialrul. Ati vazut, tocmai de pe masa.

Deciiii, in concluzie, mucles pe la cozi, ca nu-i de joaca cu tocilarii astia. Acumuleaza in ei tot felul de tensiuni si frustrari si e cam greu sa le tii fata cand izbucnesc o data la 10 ani. Ramaneti Zen.

See what others have to say (2)

  1. ambra blugi commented on Răspunde

    ieri la poarta din fata blocului, central, magherul, 800 de mosi in colivie, un baiat la fo maxim 12 ani batea tare in use cu gind sa o deschida. il intreb “ce faci mai aici baietasule” si el imi zice “nene lasama sa intru doar pina la calorifer sami iau siringile” “si tragi aici?” il intreb pe un ton vadit moralizator, bagindu-i, totodata, cu toata baetia acumulata in 29 de ani de experienta, pumnul sub nas. baietelul se uita la mine si imi zice, impingind zdravan in poarta “nu frate eu nu trag NICIODATA in scari”. ba, te bat, ii zic, si cam aici e singura legatura cu povestea voastra, desi sa stiti ca alta data, la wc public metrou univ, pe la 5 dimineata, un jandarm ii datea mue la un aurolac

    • mrpink commented on

      pe vremea cand eram coleg cu DiMi la revista, stateam comasati la o linie de table si o flegma pe geam cu paparatii. la momentul respectiv un domn, novice, inca in meserie si frate de fotbalist-artist de anvergura nationala, a tinut sa faca si el un material personal ca sa se impuna in randurile maestrilor ale capturilor de instantanee. omu’ s-a oprit intr-o noapte pe langa parcul operei, unde a gasit doi bulani aurolaci. i-a luat pe fraieri si le-a zis ca le rupe muile daca nu se apuca de supt puli si limbi in gura in fata lui si el sa le faca poze. terifiati de intrevederea cu pumnul fatal al domnului in cauza, boschetarii au trecut direct pe fenta. fotografiile au iesit ceva incredibil, de publicat instant in orice revista de hipstereala, cel putin dupa parerea mea. evident ca nu au aparut niciodata nicaieri si probabil ca s-au si pierdut sau zac intr-un calculator vechi de la ziar.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>