Pantaloni oarecum neconcordanti

Pe faleza era mare agitatie, cred ca asa cum nu se intamplase niciodata pana atunci la noi la mare, probabil ca era mai multa lume chiar si decat in perioada de glorie a litoralului comunist. Se intampla o bezmeticeala expresie a multor egouri ne exprimate si care nici nu stiau cum s-o faca si daca se hotarasera cum, nu erau siguri daca decizia luata era cea buna sau nu.

smecherie de bagat la fenta cu adidasi cu limbi mari

Parinti cu copii, primii smardoi post-revolutie, barbati cu maiouri albe cu gaurele, palarii de paie si ochelari de soare, tigani diversi, primii adidasi, primele treninguri de fas Sergio Tacchini. Baietii care jucau gropita in Bucuresti, la mare se intreceau la primele sali de jocuri cu Pacman si o ardeau la modul montagne rousse. La 2 Mai, care la momentul respectiv era un simplu sat, am vazut primele jocuri Pacman pe televizor alb-negru. Un ecran de Diamant sau Olt fusese incorporat intr-un joc si ce mare distractie era cu Pacman la bicolor. Faleza din Eforie Nord era mai plina ca niciodata si din stanga si din dreapta, cum te duceai dinspre Belona catre Constanta si ajungeai pana la terenul de minigolf din capatul falezei,  erai ametit de tot felul de mirosuri libere si occidentale sau comuniste: vata de zahar, porumb direct din galeata de gunoi vandut de tiganci, popcorn preparat pe jar intr-un fel de cusca din metal, Turbo, Final sau CinCin. Mirosurile iti dadeau o energie incerta, pe undeva parca ai fi vrut sa fii retinut, dar pe de alta parte iti era imposibil sa te abtii de la orice. Dintr-o parte si din cealalta veneau catre tine lovindu-te direct in piept urmatoarele sunete: asta, asta si cu asta, in orice ordine vreti. Seara se deschideau primele discoteci. Pe uriasele hoteluri comuniste, fostele spalatorii se transformasera in penthouse-uri de distractie, acoperisul fusese decupat si primele neoane faceau cinste primelor tricouri albe. Si de peste tot apareau dinti zambitori, la aceeasi culoare mov.

Se declansa o galagie care astazi nu se mai intalneste, o agitatie care te cuprindea fara sa-ti dai seama si datorita careia ai fi vrut sa faci si mai multe si mai multe, indiferent de varsta pe care o aveai. In statiile de titicaruri din Venus, Olimp, Neptun, Jupiter, Saturn si tot asa incepusera sa apara deja primii facatori de “alba-neagra” si “michiduta”. “Alba-neagra” este cu totul diferit de “michiduta”, dar despre diferenta dintre cele doua, altadata. Grupuri de 4-5 barbati si 2-3 femei ocupau trotuarul si erau dispusi dupa o formula clasica, dar si despre asta, tot cu alta ocazie. Incepand cu 1990 – 1991, s-au evaporat si turistii penibili veniti din strainatate, in Romania.

cu elastic si snuj la asortaj

Acesta era primul semn ca litoralul romanesc putea sa capete o identitate proprie, fie ea si una a tiganiei, si era o oarecare mandrie si un semn de accedere in Occident pentru ca nu se mai intampla ca, copil fiind, sa vina la tina vreun cacat de neamt care sa-ti ofere un Milky Way, de care tu nu vazusei de cand te cacase ma-ta. Dupa cum se prezentau lucrurile atunci, nimeni nu ar fi banuit ca statiunile de la mare de la noi se vor apropia atat de mult de uitare, asa cum se intampla astazi. Hotelurile cu nume de pietre pretioase din Cap Aurora probabil ca sunt aproape fantome. La fel si cele impunatoare din Olimp, iar despre cele mai multe din Jupiter, Venus sau Saturn, nici nu mai amintesc. La Hotel Traian din Eforie Nord, la care am stat de multe ori in copilarie si pe langa care treci de fiecare data cu masina cand intri in statiune, cum vii dinspre Mangalia, am mai vazut in ultimele dati cand am trecut pe acolo, cateva prosoape atarnate peste balustrade. De fapt, nu am mai trecut deloc pe la mare de ceva ani, deja, pastrez cateva snapshot-uri mai vechi si mai recente si in rest nu prea ma intereseaza deloc.

Era perioada  in care tigancile vindeau seminte pe plaja la paharel din lemn si direct din pungi de plastic, decalotate. La fel si guma de mestecat si multe animale erau chinuite de fotografi care tocmai ce consacrau slogane clasice, de tipul “colorata, maine-i gata”. Atunci a fost prima si singura data cand am vazut o maimuta care manca pufuleti. Maimuta statea pe umarul fotografului si extragea cate un pufulete castigator din buzunarul de la pieptul fotografului. Oamenii se tolaneau in constructii complexe de chestii gonflabile si in barci si barcute vopsite care mai de care mai smechereste, pentru a duce acasa o amintire de la mare. Cam tot atunci am invatat sa sar in cap. Multi dintre oameni faceau baie in pantaloni ca acestia, o parte dintre ei nu se schimbau niciodata de ei, nici cand se duceau la plaja, nici seara si nici cand se culcau. Eu nu ma scaldam imbracat cu ei, insa tineam foarte mult la perechea mea de pantaloni, care nu erau ca astia, erau aia clasici pe care scria “fanatic” in loc de “hugo boss” si aveau asa niste dungi. Au fost printre primele obiecte vestimentare care personal si fara sa tin cont de pareri exterioare, mi s-au parut fenta rau si care nici nu stiu cand s-au demodat, cum am renuntat la ei si mai ales cum am ajuns sa scriu chestia asta acum. Si desi astia nu au fost pantalonii mei, ma multumesc sa mai prind cate o amintire. Din cand in cand.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>