Amore tossico (1983)

Foarte trist ce s-a ales sau mai degraba ce nu s-a ales de acest mare film. Din pacate, inca, “Amore tossico” nu a iesit din Italia, in sensul ca exista un dvd lansat, insa este doar in italiana si evident nu poti sa-l iei decat de pe site-uri italienesti. Claudio Caligari, cel care a regizat “Amore Tossico”, inteleg ca se ocupa cu altceva si mai mult nu e regizor decat e, pentru ca altfel nu se explica perioadele foarte lungi cu activitate lipsa din filmografia sa. Oricum nu conteaza.

cover dvd

Problema cand apuci sa vezi un film cum este cel de fata este ca trebuie sa faci intr-un fel incat sa treci de anumite blocaje pe care ti le-au creat filme care au si o valoare sentimentala, cum ar fi Trainspotting.

fierbere

Insa odata ce ai trecut, iti dai seama ca oricat de mult ai iubi Trainspotting, asta nu inseamna ca nu poti sa realizezi nu doar ca tocmai ai vazut cel mai bun film despre heroina facut vreodata, dar toate filmele despre heroina facute vreodata daca le pui la un loc, “Amore tossico” tot va avea ceva peste ele. Acel ceva extrem de evident pe care “Amore tossico” il are este faptul ca se plaseaza la doua ore dupa ce ti-ai injectat ultima doza si la doua ore distanta pana sa inceapa sa ti se faca rau si sa iti trebuiasca una noua.

numara unitatile si impart doza

Si ramane aici timp de 90 de minute si absolut toate dramele mai mult sau mai putin lacrimogene si uneori chiar tampite pe care le-am vazut si in “The Basketball Diaries” si in “Rebound” si in “Christiane F” si in “Requiem for a Dream” si in “Bird” si in “The Panic in Needle Park” se autoinclud si nici macar nu mai conteaza in punctul in care se plaseaza filmul. Declaratia simpla si evidenta pe care “Amore tossico” o face este ca atunci cand esti dependent de heroina deja de ceva ani, nu mai exista nici trecut, nici viitor si foarte rar se intrevad amintiri si perspective si tot ce poti sa faci este sa-ti traiesti viata cat se poate de normal, de firesc si de dezinvolt, atat cat iti permit orele dintre doze si numarul unitatilor pe care ti le-ai injectat.

shoot1

Cand te afli de partea cealalta nu e nici dramatic, nici anormal, nici cool, nici fun sa furi si sa faci tot felul de combinatii, e pur si simplu ceea ce se intampla firesc si natural iar asta nu te transforma deloc intr-un personaj tragic, ci doar te marcheaza ca un consumator de heroina. “Amore tossico” este lipsit de orice fel de morala, de orice fel de determinare alta decat urmatoarea doza si de orice forma de cauzalitate, insa toate cumva se aduna discret, surd, incetosat si dureros in tentativa de iubire dintre Cesare si Michela, intr-un final in care drama consumatorului este cat se poate de simpla, imposibilitatea de a bifa firescul si nimic mai mult.

shoot2

Filmul este mare in primul rand fiindca reuseste sa-si depaseasca cu infinit plus conditia si obiectivul, in al doilea rand este un mega-cult si in al treilea rand este ultimul capitol dintr-un alt film: heroina.

Povestea care aparent nu e, e de fapt uriasa. “Amore tossico” este colajul unei epidemii, epidemie patrunsa de Caligari si camera sa cu foarte multa potenta si discernamant.

shoot3

Este atmosfera epidemiei de heroina din suburbiile Romei de la inceputul anilor ’80, chestie care s-a intamplat si in Romania la sfarsitul anilor ’90 – inceputul anilor ’00. Filmul se plaseaza direct in mijlocul acestei epidemii de unde nu se intrevede nimic in afara ei si nici macar nu i se vad limitele, iar personajele filmului sunt blocate undeva foarte departe de cealalta lume, cu care iau contact doar cand jefuiesc un magazin si cand se duc la spital pentru a-si lua doza de metadona.

in gat

Personajul principal este Cesare, un toxicoman interpretat de Cesare Ferretti care a murit de SIDA parca in 1988, daca tin minte exact sau daca am citit bine. De altfel, toti ceilalti actori sunt neprofesionisti si toxicomani. Cesare reuseste cumva cu o usurinta remarcabila sa introudca in lumea din care el face parte: alti toxicomani, alte scursuri care nu sunt consumatori, dar care sunt tot timpul in legatura cu toxicomanii si care nu scapa nici un prilej de a castiga orice de pe urma lor si dealeri. “Amore tossico” este presarat cu realitati si aspecte care nu socheaza doar prin acuitate si pitoresc, ci prin eternitatea lor, desi este totusi vorba despre anul 1983.

efect

Este una dintre rarele ocazii in care nu vedem consumatori care sa-si injecteze doze mortale si imposibile, asa cum am vazut in alte filme in care consumatorii isi injectau cate 3-4 ml dintr-o seringa uriasa, o doza complet nerealista. Mai mult, in “Amore tossico” apar tot felul de detalii: cum se fierbe heroina in fiola si cum fiola te arde la degete daca nu o tii bine, cum se ia o bucata din filtru de la tigara si se pune in varful seringii prin care se absorbe ulterior continutul din fiola, pentru a mai scapa de impuritati, cum se numara unitatile rezultate si cum se impart ele la cati impart doza, cum intervine starea de voma de dupa consum, cum un consumator care si-a distrus venele in urma unui consum indelungat ajunge sa se injecteze in gat si tot asa. Dupa toate astea este imposibil sa ramai cu alta impresie decat aceea ca in acest film chiar s-au consumat droguri si nu este nimic fabricat.

traficanti

Momentul de geniu din “Amore tossico” este cel in care vedem cine sunt de fapt cei care vand droguri, ultimii in ierarhia traficantilor de droguri, dealerii stradali. Exista o secventa in care o baba impreuna cu fi-sa, foarte grasa, cu un aspect de usor handicap si cu o cicatrice mare pe fata, fac dozele pe care urmeaza sa le vanda consumatorilor, la ele in bucatarie; pe peretele din spate se observa doua icoane.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>