Ninja Terminator (1985)

Vine vremea când ți se așează nepoțeii pe genunchi și cuscra pe cuc și inevitabil revii la un clasic. Nu cu doi de ”s”, pentru ca formularea aia e rezervată iubitorilor de cinematecă, ceea ce la noi nu e cazul. Tras proaspăt din pălărie și revăzut acum poate două săptămâni, nu mai știu exact, filmul de ocazia actuală se numește, foarte expresiv, ”Ninja Terminator”.

Țighi ninja de scandal, se uită la filme în care apar discipoli de-ai lui

În rest m-am uitat și eu la Oscaruri, mi-au plăcut foarte mult unele rochii, altele mai puțin, iar concluzia tristă a fost că actrițele momentului nu mai sunt bune așa cum erau pe vremuri, sunt așa niște pitulice fraiere rău, bune să le fută doar proprii frați. Aș fi vrut să căștige Fincher regia (complet meritat, dealtfel), nu s-a întâmplat, aia e, în afară de asta am mâncat nasol și m-am uitat ca la Premiile VIP, TV Mania și taloanele căștigătoare din Formula AS. Dar revenind la filmele care contează, așadar, ”Ninja Terminator”. Deja numai de la titlu ți-o iei la labă pe sub masă de nerăbdare și oricum merită să te ții cât poți pentru că intră bine de tot pe niște fente unice.

”Ninja Terminator” este produs de renume și eject direct din mintea complet greșită a legendarului Godfrey Ho. Mai exact este vorba despre acel regizor care făcea filme cu ninja foarte penale și pe care le închiriam pe repeat de la centrele de închiriat casete din anii `90. Pe buletin, frumos.

cover "Ninja Terminator"

Deși pentru mai oricine care ar vedea acest film, ar fi greu să-și imagineze că are în față un clasic în adevăratul sens al cuvântului, mai mult decât să-mi ofer cuvântul de onoare și să continui să scriu, nu prea pot să fac. Regizorul hong-konghez Godfrey Ho, a fost, însă, la rândul său un autor în adevăratul sens al cuvântului: teme reluate, stilistică copy/paste (la propriu), concepție personală, actori fetish etc. Dacă le luăm pe rând, ar reieși cam așa. Filmele lui Godfrey Ho sunt cu ninja, despre ninja, cu ceva adaos de kung-fu de serie super-Z în prima parte a carierei sale, mai exact până prin 1980. După `80 și până prin `90, nimic nu i-a stat în calea sa spre a face pe bandă rulantă lucrurile pe care și le dorea: ninja. După 1990 a mai filmat ceva bășinele și în cele din urmă a renunțat și devenit cadru unversitar. Era și cazul. În total, zice imdb, a regizat 115 filme. În multe situații, Godfrey Ho a filmat bătăi și cascadorii pur și simplu, asta deoarece toate scenariile sale aveau o structură minimă: filmele începeau direct cu o intrigă, urmată de bătăi interminabile până la sfârșitul filmului, sfârșit în care, evident, cunoșteam și o rezolvare a întregului caft.

cover1 a primului volum din colecția de Martial Arts pe care am luat-o de la un aeroport

Astfel, secvențele filmate de el la un moment dat, intrau pur și simplu în film sau, de multe ori, aceeași scenă se repeta în mai multe filme. Din acest motiv în filmele regizate de Godfrey Ho, uneori personaje se iau la bătaie fără absolut niciun motiv și fără legătură cu povestea, doar pentru că așa a considerat regizorul că acea scenă filmată de el la un moment dat, se potrivea în contextul unui film la care lucra ani mai târziu. Ca orice autor respectabil, Godfrey Ho a avut actori fetish, cum ar fi Richard Harrison și Bruce Stallion, sau ninja caucazieni fardați, ușor de recunoscut  după contururile groase de machiaj din jurul ochilor. Peste toate acestea, în majoritatea filmelor sale aveam un plus de erotica și kung-fu styling. Ca să le explic pe rând, erotica din filmele cu ninja e de inspirație roman-porno de la frații japonezi, minus bondage și tatuaje, mult mai îndrăzneț față de erotica mai softcore de la Shaw Brothers, de la începutul anilor `80. Personaje păroase și oribile se iubesc pasional, femei cu păr enorm la sub braț și la pizde se fut cu eroi ninja, niște romantici în viața privată. Prima dată am văzut limbi în pizdă într-un film regizat de Godfrey Ho, al cărui titlu l-am uitat sau nu l-am știut niciodată, deoarece se întâmpla în urmă cu peste 20 de ani. De cealaltă parte, filmele lui Godfrey Ho abundă în bătăi de tipul nouveau kung-fu, dar nu de calitate așa cum făceau reprezentanții noului val hong-konghez (John Woo, Tsui Hark etc), ci penal și ușor upgradat față de ce se făcea la Shaw Brothers în anii `70 sub atenta îndrumare a lui Cheh Chang. Aceleași sunete și mișcări, doar că nu se mai executau în costume tradiționale chinezești, ci în blugi și geci de piele.

cover4 a colecției

Filmele cu ninja ale lui Godfrey Ho includ la pachet foarte multe acarete tari și costumații pe măsură. Regizorul hong-konghez este cel care a inventat și brevetat ninja cu costum de camuflaj și în culori care mai de care mai fentă. În filmele sale, ninja știu mai multă vrajă decât în alte filme cu ninja, ca cele cu Sho Kosugi sau cele ale lui Sam Firstenberg, în sensul că de multe ori dispar din cadru direct, fără să mai arunce cu fumigenă din aia. Apoi reapar la un moment dat.

”Ninja Terminator” nu face excepție de la nimic din cele de mai sus, tocmai de aceea este considerat un clasic și un film de referință pentru Godfrey Ho. Povestea este semi-inexistentă. La Imperiul Ninja, întreaga măiestrie și cunoaștere ninja stă în statueta din aur a lui Ninja Warrior. Statueta este compusă din trei segmente și în urma unei smardoieli la templu, trei dintre cei mai deseamă discipoli ninja dispar fiecare cu câte un segment din statuetă, unul dintre aceștia fiind Harry (Richard Harrison), un ninja cu costum de camuflaj de super-lux. Cine oare va reuși să ia toate cele trei bucăți din Ninja Warrior și va deține puterea absolută ? Mai ales că pe urmele haosului este și un mafiot blond cu perucă super-șmecher care și-a mobilizat locotenenții să facă balamuc. În film, săbiile ninja scot fum prin mâner și apare și un mini-robot foarte pe felie pe post de mesager între ninja.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>