Santa Claus Conquers the Martians (1964)

Ba, filmu’ asta este prost. Nu e, insa, atat de prost si mai e si cult desi calificarea in sensul asta e de pus cu semnul intrebarii. Cert e ca “Santa Claus Conquers the Martians” nu are fenta de cult. Mai putin important, e clar, insa, un film care e destul de celebru si care, cica, ar fi complet orfan in State. Pai si atunci eu cum am cumparat dvd-ul de pe un aeroport ? Or fi d’astia care vor sa faca un ban si scot orfani pe dvd, ca sa castige 100%. Mortii lor.

DVD cover1

Bun, in primul rand “Santa Claus Conquers the Martians” e regizat de un domn, pe care il iau acum cu paste, fiindca nu am auzit absolut niciodata de el, pe nume Nicholas Webster. Cica Nicholas Webster ar fi facut ceva televiziune la inceputul anilor `60. Tot ce-i posibil, conteaza fix deloc. Ce conteaza, insa, este partea legata de faptul ca filmul este orfan. Asta nu e deloc bine, fiindca o restaurare care sa-l pastreze cult, insa sa-l faca pe mos gerila (ca asa e corect, cu litere mici) mai rosu si nava spatiala mai inteligibila si atelierul de jucarii de pe Marte mai colorat, ar fi de foarte bun augur pentru film. Pentru ca “Santa Claus Conquers the Martians” se desfasoara foarte greu si enervant si daca ai avea macar cateva tonuri in plus, ai avea la ce sa te uiti si nu l-ai opri si nu ai arunca dvd-ul pe geam. Eu nu am facut nici una dintre astea, insa m-am uitat de cateva ori cat mai e din film. Este o chestie care ar trebui sa se intample, orice film merita o restaurare dar, cum spuneam, doar o restaurare care sa-l avantajeze, nu care sa-l faca praf.

In al doilea rand, filmul are o problema de spatiu. Se desfasoara cap-coada intr-un spatiu mult prea mic, cu personaje mult prea putine care fac mult prea putine lucruri. Si, spre deosebire de alte SF din anii ’50, lucururile astea nu sunt echilibrate nici cu culori, nici cu femei, nici cu costume spectaculoase. Te intrebi, firesc, pai ce mai ramane din el.

interior DVD

Pai exact, nu prea mai raman multe, insa totusi alea care sunt, sunt bune. Spre exemplu versiunea asta nerestaurata si lasata asa sa arate ca un cur ii pune in valoare pe martieni. Probabil, atunci cand s-a filmat, martienii au fost vopsiti pe fata cu culoarea verde si au purtat costume de aceeasi culoare. In starea in care este filmul in prezent, martienii arata ca si cum ar fi facut o baie de cacat, chestie destul de amuzanta. Santa e si el foarte bun; e jucat de John Call, un actor oarecare din anii ’50, insa are voce buna, cam ca de reclama la tigari din aceeasi perioada, ii sta bine machiat si seamana destul de bine cu un mos craciun de la Coca Cola. Insa mai important de atat e faptul ca rolul e foarte bun. Practic John Call nu face mai nimic, Santa e un fel de bonom trepanat care hohoie, hahaie si horcaie ca imbecilu’ absolut degeaba, indiferent de situatie atat pe Pamant, cat si pe Marte. Nu stiu daca are 20 de replici, in rest e onomatopeic complet si bantuie ca un barzaune prin cadru. Chestie care e, din nou, amuzanta. Alt lucru bun e Santa’s wife care e mai degraba, atat prin aspect, cat si prin atitudine, un fel de sclava la Santa si la piticii din slujba lui. Ii hraneste si cred ca o si fut piticii, la o adica.

DVD cover 4

Mi-a mai placut un urs polar care e de fapt un bulangiu imbracat intr-un costum alb, asa cum era copilu’ de anu’ nou pe care il aduceau astia la televiziune pe 31 decembrie sa-l tina Ceausescu in brate. Si e tare ca ursu’ polar trebuie sa atace doi copii si sa para fioros si asta in patru labe se agita acolo si da din cap ca sa semene cu un urs polar. Cat de cat ok mai e si fabrica de jucarii de pe Marte.

In al treilea rand, “Santa Claus Conquers the Martians” e facut dupa o structura cat se poate de clasica a unui pulp sf din anii ’50. Problema e ca filmul e facut in `64. Insa nu sunt hotarat daca asta e de bine sau de rau. Sa faci un erotic thriller undeva prin 2003, era oare de bine sau de rau ? Situatiile sunt oarecum asemanatoare.

Povestea e cat se poate de simpla si e exact asa: mare smardoi pe Marte, regele Kimar isi surprinde copiii, pe Bomar si Girmar uitand-se la tv la posturi pamantene pe care se difuzau diverse chestii in preajma Craciunului. Dupa ce viziteaza un oracol, regele Kimar isi da seama care e buba copiilor lui si, impreuna cu trei agarici de pe Marte, pleaca pe Pamant ca sa-l rapeasca pe Santa si sa-l aduca pe Marte, ca sa construiasca aici acarete pentru copii. Printre aia trei cu care pleaca Kimar dupa Santa e si unu’, Voldar, caruia nu-i surade deloc cardeala asta cu Santa pe Marte si e pus sa-i extermine pe toti, si pe Santa si pe pamanteni. Ajunsi pe Pamant, martienii il rapesc pe Santa, impreuna cu alti doi copii, si ii aduc pe toti pe Marte ca sa populeze planeta rosie cu acarete minione. Cum si daca reuseste Santa sa se intoarca pe Pamant la timp pentru Craciun, aflam abia la sfarsit.

“Santa Claus Conquers the Martians” n-are fenta ca sa fie vazut de toata lumea, decat daca esti foarte pasionat de 50′s sf si ai vedea practic orice din perioada respectiva. Asadar recomandabil, dar doar intr-o anumita masura. Merita, insa, sa vedeti cum hohoie cretinu’ ala la orice.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>