The Lost Capone (1990)

”Un capone rătăcit” l-a tradus Irina Nistor și a intrat pe o casetă VHS care a ajuns și pe la mine prin ’91 să zic. ”The Lost Capone”, ca să-i respectăm, totuși, dreptul lui real, era unul dintre filmele pe care le revedeam din când în când. Nu a fost niciodată vreunul dintre preferate, însă avea o fentă care mă făcea să revin la el. Fentă pe care am remarcat-o și acum, după aproape 20 de ani.

cover1

Nu am absolut niciun fel de dubiu asupra faptului că ”The Lost Capone” nu ar fi cel mai bun biopic despre Al Capone filmat vreodată, pentru că are ceva cu  care intră în depășire brusc și se duce cu mult înaintea și a noir-urilor chicago-iste, trece în viteză și pe lângă De Palma și Robert De Niro și o face ieftin, TV și cu Eric Roberts as Al Capone. Cam cât de fentă credeți că e Eric Roberts în rolul lui Al Capone ? Foarte fentă. Drive-ul care face filmul remarcabil este acela că reușește să fie peeping tom în viața marelui Al ca niciodată în istoria filmului (nu am să scriu niciodată ”cinematografie” pentru că este un cuvânt de care îmi e pur și simplu scârbă). Pentru prima și singura dată privitorul intră în viața lui Al Capone la modul cât de pe bune posibil și se întrunesc elemente care îl fac pe regele din spatele cicatricei să fie el, un băiat pe nume Alphonse. Al Capone a avut niște frați, mulți, nouă în realitate, însă în film este vorba de doar patru dintre ei (și singurii care au avut vreo releveanță istorică): Al, Ralph, Frank și Jimmy. Cu acești frați, Al a avut un tip de relații cu fiecare dintre ei. Similar, Al Capone a avut părinți, mama lui se numea Teresina iar pe tatăl lui îl chema Gabriele și nu mai spun mai multe pentru că altfel aș intra în zona spoiler-elor și chiar cred că ”The Lost Capone” e un film care merită văzut. Pe lângă cele menționate deja, trebuie ținut cont de faptul că filmul este totuși un film de televiziune, deci se plasează direct în zona ”B”, fapt ce îi dă din prima un plus de cool. Plus de cool care crește și se evidențiază pe măsură ce filmul este parcurs de următoarele aspecte:

interior

încă o dată, simt nevoia să mă repet, Eric Roberts se poartă mândru și cu cicatrice pe obrazul stâng în rolul lui Al Capone; relațiile de familie sunt evident exagerate, dar ce pula mea contează; drama dobitocului de frate al lui Al, Jimmy aka Richard Hart (Adrian Pasdar) este absolut ridicolă, penibilă și se desfășoară în cheie de tv drama; ultimul și cel mai important aspect, după părerea mea, care adaugă coolness la forță filmului, constă în faptul că ”The Lost Capone” conține neadevăruri și/sau grosolănii istorice cu scopul unic de a-i glorifica pe gangsteri și pe idiotul lor frate, Jimmy și evident că mă mănâncă degetele să le înșir, dar mă abțin din cauză de aceleași spoilere. Scenariul e așa și așa iar dialogurile sunt pe alocuri ridicole, însă regizorul John Gray își face treaba mai mult decât onorabil, chiar spre bine, și se descurcă foarte bine cu o poveste complicată și care se întinde mult în timp. Adrian Pasdar reușește să fie fraier și penibil exact cum trebuie iar despre Eric Roberts nu poți să spui altceva decât că e direct în elementul lui. ”The Lost Capone” a fost lansat pe dvd de către ”itvDVD” recent, iar chestia absolut tare este că în synopsisul de pe coperta 4, cei doi actori sunt prezentați la modul ”ADRIAN PASDAR (Heroes)” și ”ERIC ROBERTS (Dark Knight)”.

cover4

Bun, deci despre ce e vorba. Undeva pe la 1915, frații Capone erau o brigadă destul de cunoscută pe străzile din Chicago, însă, nu erau altceva decât o gașcă de băieți pe brand care se băteau cu alte formațiuni violente. În urma unui eveniment petrecut cu ocazia unei smardoieli organizate cu altă brigadă, Jimmy, fratele cel mai mic dintre cei patru și fătălău` familiei Capone, decide să-și ia lumea în cap și să părăsească Brooklyn-u`. Urmează o perioadă care lipsește complet din film, dar care este importantă istoric și am să spun eu două vorbe despre ce s-a întâmplat. Fratele rătăcit, Jimmy, s-a înrolat în armata și a plecat de pe frontul din Brooklyn, pe frontul din Belgia, direct în mijlocul Primului Război Mondial. În timpul ăsta, Al Capone a reușit să-i intre pe sub piele lui John Torrio, omul numărul unu și cel care a pus bazele criminalității organizate din Chicago. Din fericire, în film este menționat numele lui Torrio, însă nu se înțelege ce e și cine e, dacă nu știi despre ce e vorba. În cele din urmă, reîntors din război, Jimmy Capone s-a stabilit într-un mic oraș din Nebraska, Homer, unde a devenit șerif sub numele de Richard Hart. De partea cealaltă, în Chicago, Al Capone ajunsese marele Al, un jucător important în traficul de alcool din perioada prohibiției. Problemele încep să apară atunci când șeriful Richard Hart începe să oprească  transporturile de alcool care treceau prin Homer, Nebraska, transporturi care îi aparțineau nimănui altuia decât fratelui său Alphonse.

Lasă un răspuns

Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>